Stories

Despre generaţia anilor 90

Ştiu că probabil s-au scris o grămadă de lucruri despre generaţia din care fac parte, dar de mult imi doresc să scriu şi eu câteva rânduri şi acum că tot am revenit in blogosferă, am această ocazie.

Generaţia mea. Generaţia anilor 90. Intr-un fel sau altul, mi-ar fi plăcut să-mi am copilăria in anii de acum.

Eu m-am jucat pe Game Boy, nu pe iPad. M-am jucat Pokemon atât de mult incât ştiam hărţile pe de rost. Trăind in vremurile astea, regret că nu aveam pe atunci magazine online de jocuri, gen AppStore. Abia găseam casete pentru Sega, Nintendo 64 sau Game Boy. Era un singur magazin, ţin minte şi acum, in Unirea, aripa Călărăşi, dar erau foarte foarte scumpe.

Eu am prins vremea când Connex iţi dădea de ziua ta 10 minute cadou. 10 MINUTE!!!! Am prins vremea când ţineam telefonul lângă calculator ca să imi dau seama când urmează să sune şi să-l taxez pe cel care imi dădea doar bip, pentru că eu primisem 10 minute. 10 MINUTE!!!

Am prins vremea când lumea era punctuală. Ştiţi de ce era mai punctuală lumea? Pentru că nu toată lumea avea telefon mobil şi chiar dacă aveai nu-ţi venea să trimiţi mesaj pentru că te costau. Nu aveai cum sa iei contactul cu restul. Dupa ” Tânăr şi Neliniştit “, la ora 5, ne vedeam afară. Dacă intârziai, unu la mână, nu aveai cum să anunţi şi doi la mână, se făceau echipele fără tine, deci riscai să pici cu unii foarte slabi.

Eu am prins petreceri la care se juca sticluţa şi făceai orice schemuţă ca sticluţa să se oprească in dreptul fetei de care iţi plăcea. Am prins petreceri in care fetele beau mai puţin ca băieţii. Am prins vremea in care  propoziţia ” haide mă, oricine ascultă o manea dimineaţa la petrecere ” NU EXISTA!

Am prins vremea când curţile de şcoli nu aveau portari, interfoane şi garduri. Am prins vremea când puteai să joci fotbal sau baschet pe gratis.

Am prins vremea când nu era totul HD. Vremea când nu exista cablu HDMI. Vremea când primisesem un SEGA din State şi eram nevoit să mă joc alb-negru pentru că televizorul părinţilor era PAL, iar jocul era NTSC.

Am prins vremea când trimeteai melodii prin infrarosu şi timp de 5 minute nu trebuia să mişti telefonul pentru că se pierdea conexiunea.

Am prins vremea când Mircea Badea avea matinal cu Teo şi era om normal. Am prins vremea când Mircea Badea avea late-night show cu Oreste şi era om normal.

Am prins vremea când existau reviste, vremea când presa scrisă chiar exista.

Şi poate cel mai important aspect, am prins o vreme când Google nu ştia tot ce facem pentru că nu exista, am prins o vreme când cuvinte ca onlineviralsharecloud şi youtube ne erau străine…