Viata

E mai bine acum?

‘Ntr-un fel, acu-i mai bine decât pe vremea „Comandantului Suprem” de dinainte de ’89… ‘n zilele astea doar de pe la 7 dimineața-ncepe să crească-n’ntensitate zgomotul de fond.

‘Nainte de ’89 ș’nainte de ora 7… cam așa era: de pe la 4 și jum’ate-ncepea „distracția”, se mergea pe 6 la serviciu; toată lumea muncea, tropăieli pe scări și râgâieli fătate de la mic-dejunurile luate pe fugă, claxoane, lumini aprinse-n cartier (dacă nu cumva „Comandantul Suprem” oprea curentul iar atunci era jale: lanterne și crunte blesteme matinale). Să revin la ora 4 dimineața: de multe ori vreun coleg, vecin „și” etc. (pe la acea oră!!!), mă suna pe telefonul fix, că doar de acelea erau-n acea perioadă și ce sonerie de groază aveau… uhh… ‘n fine, colegul:
„-Ce faci mă?”, eu:

„-Ce să fac? Vorbesc cu tine la telefon și mă „bucur” nespus că m-ai trezit la această oră!”, colegul:

„Apăi tovarășu”? He-he… fă bine și mișcă-ți grisinele (produs alimentar din făină cu diverse adaosuri, în formă de bastonaș) la Diana (un complex alimentar de cartierul Gheorgheni de aici, din Cluj-Napoca) c-aduce brânză topită „Timiș”, „salam italian” și „ness” (cafea). Tata e acolo și ne ține rând; vino pân’nu s-adună multă lume c-apăi ‘or face babalâcii tămbălău că ne punem la rând!”, eu:

“-Bine mă’! Cobor mintenaș (imediat)!”.