Viata

Reforma statului (I): e somajul bun pentru Romania?

Visuri socialiste

Romanii viseaza o tara cu somaj zero. Nu doar populatia, dar si politicenii, care promiteau scaderea somajului si chiar obligau statul sa angajeze sute de mii de oameni in mod inutil – iar asta se petrecea chiar in perioada 2006-2008, cind Romania trecea printr-o criza de personal, iar firmele de fapt nu mai aveau pe cine angaja.

Asemenea mentalitate afectase si firmele private. Ajunsese o mindrie sa cheltuiesti (pe salarii, pe chirii, nu mai conta), nu sa produci bani. Cunosc multi directori de la firme importante, si chiar patroni, care imi spuneau: luna asta am mai angajat 20 de oameni si am deschis un sediu nou. Sau: am marit anul asta salariile cu 25%. Ii intrebam mirat: deci ti-au venit contracte noi? Nu chiar, ziceau ei, dar suntem o firma mare! uite cum se dezvolta piata! sigur o sa avem clienti!

Realitatea capitalista

Aceasta furie de cheltuieli nejustificate, de cresteri de preturi, de chirii, de salarii, a fost de fapt o epoca a toapelor. Sa angajezi si sa maresti salariile fara justificare economica, doar „ca sa vada lumea” ce tare esti tu, este exact acelasi lucru cu a te plimba pe plaja cu un BMW de furat si cu ditamai lantul de aur fals la git. Fals, pentru ca nu ai de fapt profiturile cu care te lauzi. Asemenea fite de tara bogata s-au facut pe datorie, atit de catre stat, cit si de catre o mare parte din mediul privat. Iar criza de acum este doar nota de plata.

Evident, este greu pentru Romania sa revina cu picioarele pe pamint. Pentru ca realitatea inseamna ca nu vom mai putea sa cheltuim mai multi bani decit producem. De fapt, in urmatorii ani, vom cheltui chiar mai putin: pentru ca va trebui sa ne platim si datoriile. Doar nu isi imagineaza cineva ca bancile si FMI ne-au facut cadou niste miliarde de euro.

Somajul e un lucru bun

Analistii de la J.P. Morgan spun: „Combinatia cresterii rapide a productivitatii, cu scaderea costurilor pe salariat, scade presiunile inflationiste si favorizeaza succesul politicilor de crestere economica in 2010. Companiile produc acum mai mult cu resurse mai putine”

Ce inseamna asta? Ca reducerile de salarii si concedierile in masa dau rezultate pentru americani. Angajatii ramasi sunt obligati sa munceasca mai mult, pe bani mai putini. Ei n-ar accepta asa ceva, daca n-ar sti ca la poarta asteapta 1000 de oameni, sa le ia locul. Asta ii face mai productivi. Un somaj de 10% te stimuleaza sa ramii peste program, chiar daca nu esti platit pentru orele suplimentare. Prin reducerea cheltuielilor, firmele americane au reusit sa isi reduca preturile, chiar si cu 50% (vezi ofertele anuntate saptamina asta de General Motors), si incep sa isi recistige clientii pierduti. Dupa razboi, timp de 60 de ani, patronii americani au fost simpatici, dragalasi, si si-au stimulat angajatii prin bonusuri, traininguri, calatorii de afaceri. Iata insa ca simpaticii au dat faliment. Acum firmele americane redescopera fraza magica: „daca nu-ti convine, iesi afara! Urmatorul!”. In fond, asa au creat America oameni ca Ford sau Carnegie – nu cu dragalasenii.

E lucrul acesta bun si pentru salariati, sau doar pentru firme? Eu cred ca da. Pentru ca o firma care da salarii imense fara incasari pe masura (ca Enron), e la fel ca un fond de investitii care promite profituri pina la cer: adica in drum spre faliment. Daca mergi pe mina lor, ai sa te trezesti pina la urma fara nici un ban, intr-o cutie de carton, linga o groapa de gunoi. O firma prudenta e mai sigura – chiar daca iti faci concediul acasa.

Se va petrece acelasi lucru in Romania? O, nu! La noi va fi mult mai dur. Pentru ca economia romaneasca nu se compara cu cea americana. Si pentru ca noi am aminat orice reforma, ne-am temut de capitalism, asa ca ne-am cheltuit resursele ca sa raminem cit mai mult cu capul in nisip. Asa ca acum o sa cadem pe ciment, nu pe o saltea.