Life

România se schimbă (I): Cum sunt trataţi angajaţii

În perioada de risipă furioasă de dinaintea crizei, s-au împărţit orbeşte salarii imense, prime, traininguri, team-buildinguri, în ideea că economia va creşte la infinit şi că bunăstarea va fi tot mai mare. De unde! Criza ne reaminteşte bazele capitalismului: faptul că profitul e mai important decât satisfacţia angajaţilor. Pentru că satisfacţia de azi aduce şomajul de mâine.

Drepturile firmei (oricât de mică ar fi ea) sunt mai importante pentru economie decât drepturile angajatului. De ce? Simplu: pentru că doar firmele produc locuri de muncă. Angajaţii consumă locuri de muncă.

Simpatia angajaţilor nu mai contează. Contează câţi bani produc.
Nimănui nu-i place să fie dat afară. Unii chiar se întorc să-şi împuşte patronul care i-a concediat. Sindicatele vor organiza şi ele greve peste greve în anii următori. Ei şi? Sindicatele n-au produs niciodată bani. Aşa că se vor adapta – că n-au încotro!

Orele suplimentare neplătite devin regulă.
N-are importanţă cât „stă” un om într-o firmă. „Statul” nu înseamnă bani. Nu se mai plătesc orele, ci rezultatele financiare concrete. Ştim cu toţii că unii angajaţi produc mai mulţi bani în 2 ore de muncă, decât alţii în 2 zile. E normal ca primii să fie bogaţi, iar ceilalţi săraci.

Concediile legale nu mai sunt acordate.
Firmele nu-şi mai permit să ţina un salariat acasă o lună întreagă, pe banii lor. Pur şi simplu, piaţa e prea saracă şi nu le mai permite.

Un angajat trebuie să producă din prima zi!
Un om cu o diplomă, trebuie să fie capabil să facă exact ce scrie în diploma respectivă – chiar din prima zi. Firmele plătesc taxe grele pentru sistemul de învăţământ, tocmai ca să obţină în schimb angajaţi competenţi. În România, ele sunt păcălite.

E aberant să îi faci training din banii tăi unui absolvent care habar n-are să scrie corect, nu poate să-ţi aducă nici un ban în firmă, dar mai vrea şi salariu, în timp ce învaţă meserie. Şi care e oricând pe picior de plecare!

Aşa că, dacă n-au învăţat nimic în facultate şi vor să transforme firmele în şcoli, viitorii angajaţi trebuie să plătească pentru asta. Dacă facultăţile cer o mulţime de bani pentru nimic, de ce firmele să ofere informaţii utile pe gratis?

Munca la negru devine regulă.
Pentru că firmele nu-şi mai permit să plătească CAS-ul. Guvernul a fost prevenit că aşa se va întâmpla, dar n-a vrut să le reducă povara fiscală. Acum degeaba se plânge că evaziunea a explodat. Contractul de munca nu mai e o obligaţie, ci un premiu pe care firmele îl dau angajaţilor loiali, pe care vor să îi păstreze.

Siguranţa locului de muncă şi a salariului dispare.
Siguranţa salariatului înseamnă falimentul firmei. Oamenii încep să simtă acum că bunăstarea lor depinde direct de bunăstarea firmei, şi că afară sunt mii de şomeri gata să le ia locul.

Pentru cei din vânzări, e normal să primeasca doar comision, şi nu salariu fix. Dar şi ceilalţi angajaţi trebuie să înveţe că salariul urcă şi coboară, de la o lună la alta –în funcţie de încasările firmei.

Salariul minim dispare.
De fapt, cam a şi dispărut. Majoritatea companiilor au găsit metode să îşi plătească angajaţii sub salariul minim. Până şi statul a fost obligat să le dea profesorilor salarii de doar 400 – 500 de lei – cu scuza că nu mai sunt bani.

Înapoi la principiile de baza ale capitalismului!
Prosperitatea companiilor europene şi americane s-a construit pe două principii dure, care în ultimii ani au fost înlocuite de o „protecţie socială” falimentară:

1. Nu există om de neînlocuit. Cui nu-i convine, să plece! Piaţa muncii e liberă.
2. Nu veniţi cu scuze, veniţi cu soluţii!

Legile aberante vor fi încălcate.
Legile nu permit asemenea lucruri? Codul Muncii favorizează contractul de munca şi siguranţa angajatului? Ei şi? Pur şi simplu legile vor fi încălcate. Încălcarea unor legi nerealiste şi abuzive e un semn de sănătate socială. Vă amintiţi că autorităţile au interzis parcarea pe marginea drumului? dar nimeni nu le-a băgat în seamă, până când nu s-au construit parcări.

Firmele private ţin în spate toată ţara. Dacă guvernul le loveşte, e normal ca firmele să lovească înapoi. Când guvernul englez a pus abuziv taxe pe ceai, negustorii din Boston au refuzat să le plătească şi au aruncat baloţii de ceai în ocean. Până la urmă, şi-au făcut propria lor ţară. Aşa s-au nascut Statele Unite ale Americii.